Http gossluzhba gov ru page index: Порядок поступления на государственную службу

Разное

Transnistria — Wikipedia

Pentru alte sensuri, vedeți Transnistria (dezambiguizare).

Numele de Transnistria (în rusă: Приднестровье, în ucraineană: Придністров’я) desemnează trei teritorii:

  • De jure regiunea autonomă oficial numită Unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, din componența Republicii Moldova, aflată la răsărit de Nistru (câteva comune aparținând raionului Dubăsari au ales obedința acestei regiuni; vezi și: reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova⁠(d)).[1]
  • De facto, statul separatist autoproclamat, oficial numit Republica Moldovenească Nistreană (RMN), care controlează acea parte din teritoriul Republicii Moldova, aflată la est de Nistru (malul stâng), cu excepția celor câteva comune din raionul Dubăsari care au ales obediența guvernului Moldovei, dar cu alte șase comune și municipiul Tighina de la vest de Nistru (malul drept): prin urmare, teritoriile UATSN-ului și RMN-ului nu corespund în întregime; RMN-ul este recunoscută de trei alte state-paiațe ale Rusiei (dar, nu și de aceasta însăși) care nu sunt membre ONU: Abhazia, Nagorno-Karabah și Osetia de Sud.
  • Istoric, regiunea sovietică ocupată de România în decursul celui de-al Doilea Război Mondial, între 1941 și 1944, oficial numită Guvernământul Transnistriei, situată între fluviile Bug și Nistru, care cuprindea părți din regiunile istorice Podolia și Edisan.[necesită citare].

Hartă cu Transnistria de-a lungul istoriei

Articol principal: Istoria Transnistriei.

Perioada medievală[modificare | modificare sursă]

La începutul Evului Mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români (inclusiv moldoveni) „volohi”. Pe la 1150 este atestat în analele rusești poporul, probabil slavo-român, al Bolohovenilor, Istoricul rus Nikolai Karamzin scria în 1892 în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul „Bolohov” menționat în cronica lui Nestor Cronicarul (v. Cronica vremurilor trecute), se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici.

În 1587, domnitorul Petru Șchiopul a trimis în pașalâcul otoman Edisanului (în care se includea și partea central-sudică a Transnistriei), peste 15. 000 de salahori și 3.000 de care pentru ridicarea cetății Oceacului, situată la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul). Mulți dintre acești lucrători au rămas în Edisan (viitoarea Transnistria). Mihai Viteazul cerea, în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea asupra „Oceacului de peste Nistru”.

[4]

În secolul al XVII-lea, la 1681, o parte din Transnistria a intrat în stăpânirea domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici au fost atunci organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei, dovedită de condicile de socoteli și biruri ale acestora, a durat până în 1713. Centrele mai importante erau Movilăul – ridicat de voievodul Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor –, Luntrași (azi, Dubăsari) – ridicat în apropierea podului de luntre mari (dubase) și construit de moldoveni –, Silimbria, Iampol, Jaruga, Rașcău, Vasilcău.

Perioada sovietică[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a teritoriilor de la est de Nistru în a doua jumătate a secolului al XIX-lea

După crearea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922), la 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la est de râul Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSS Ucraineană). Capitala se afla la Balta, un oraș în Ucraina de astăzi. Granițele RSSA Moldovenească au fost trasate astfel ca doar 30% din populație să fie moldoveni. În 1929 capitala a fost mutată la Tiraspol.

Parte a României, Basarabia a fost ocupată de Uniunea Sovietică (cu consimțământul Germaniei naziste) în 1940, conform unui protocol expansionist secret atașat pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, pactul Hitler-Stalin. Acest protocol a fost o premisă a așa-zisei „cortine de fier”. La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chișinău (Kișiniov, în limba rusă), prin contopirea unei mari părți din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainene.

Conform lucrărilor istoricului rus Nikolai Feodorovici Bugai, peste 35.000 de moldoveni basarabeni sau transnistreni au fost în anul ce a urmat deportați spre Gulag, în timp ce o parte din populația ne-moldoveană, cea de convingeri comuniste (care se manifestase și mai înainte, prin răscoala de la Tatarbunar) s-a dedat la jafuri și măceluri în dauna moldovenilor.[5]

În iunie 1941, trupele germane și române au atacat Uniunea Sovietică. În înțelegere cu Germania nazistă (v. Convenția de la Tighina), România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru și Bug („Pivdennîi Buh” în ucraineană), de la Bar (Ucraina), în nord, până la Marea Neagră, în sud, pe care l-a administrat sub numele de „Transnistria” cu intenția să adune aici pe toți evreii din Bucovina și din Basarabia și de a îi „împuțina” (vezi operațiunea „Curățirea terenului” și Transnistria sub administrația românească (1941-1944)). Această situație a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au revenit în Transnistria și în Basarabia (Moldova de Est).

Tratatul de pace de la Paris din 1947 a dat Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), iar diviziunile administrative sovietice și denumirile rusești ale teritoriilor au fost din nou oficializate.

Majoritatea teritoriului dintre Nistru și Bug care fusese numit „Transnistria” de autoritățile române în al Doilea Război Mondial aparține Ucrainei. Doar o mică fâșie de-a lungul Nistrului a fost inclusă de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească, iar în perioada destrămării URSS-ului (august-decembrie 1991) a revenit Republicii Moldova, provenită din RSSM, rămânând însă o parte a Uniunii Sovietice, iar după desființarea acesteia, revenind Ucrainei.

Republica separatistă[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Transnistriei, conform recensământului organizat de autoritățile separatiste în anul 2004

Articole principale: Republica Moldovenească Nistreană și Conflictul din Transnistria.

Cauzele principalele, care au determinat liderii mișcării separatiste din regiunea de est a Republicii Moldova să opună rezistență, inclusiv militară, autorităților legale ale Republicii Moldova sunt următoarele:

  1. Teritorial-statutare: declanșarea conflictului cu autoritățile constituționale ale țării a avut ca obiectiv principal acapararea unei părți a teritoriului Republicii Moldova, în scopul creării condițiilor prealabile de desemnare a statutului formațiunii separatiste ca stat cvasi-independent;
  2. Geopolitice: crearea platformei de presiune politică în scopul menținerii Moldovei în sfera de influență a Rusiei, pentru a preveni presupusa unire cu România, crearea în acest scop a enclavei ruse la frontiera moldo-ucraineană;
  3. Cultural-lingvistice: nemulțumirea minorității — vorbitorilor de limbă rusă de introducerea limbii române în calitate de limbă de stat și necesitatea de a se adapta situației noi, percepută subiectiv ca o pierdere a statutului social cu care au fost obișnuiți;
  4. Socio-economice: amenințarea de redistribuire a puterii și a resurselor economice în regiunea transnistreană;
  5. Socio-ideologice: opunerea de rezistență a nomenclaturii de tip sovietic proceselor de democratizare și încercările lor de a-și menține statutul în cadrul vechiului sistem pe teritoriul regiunii;
  6. Etno-demografice: tendința de a mobiliza și a angaja în lupta cu autoritățile legale ale Republicii Moldova colectivele de muncă ale întreprinderilor industriale mari, de pe malul stâng al Nistrului, formate, în general, ca urmare a migrației forței de muncă din republicile slave ale URSS;

În 1990, moldovenii, majoritari în Moldova, au declarat ca limbă oficială limba română.

Într-o parte a Transnistriei, mai ales în orașul Tiraspol în care procentul populației moldovenești este mai scăzut, s-a dezvoltat o mișcare separatistă rusă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cât și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina.

În războiul din 1992 au murit peste 1.000 de persoane,[6][7] și au fost rănite circa 1.500.[8]

După semnarea unui acord, rușii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menține republica separatistă, astfel că guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari.

Deși în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor rusești din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă și nu a fost urmat de nicio retragere.

La 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independența față de Moldova și aderarea la Federația Rusă.[necesită citare] Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internațională.[necesită citare]

Fosta RASS Moldovenească și Transnistria de azi, cu diferențele între UATSN de jure și RMN de facto

Transnistria din Republica Moldova este privită la nivel internațional și de guvernul Republicii Moldova ca o regiune autonomă a Moldovei (denumită „Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului” : UATSN), dar în fapt și-a declarat independența (sub numele de „Republica Moldovenească Nistreană”), cu capitala în Tiraspol. Acest lucru a provocat declanșarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populație majoritar slavă, vorbitoare de limbă rusă.

Parlamentul de la Chișinău a adoptat pe 22 iulie 2005 „Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităților din stânga Nistrului”. Proiectul de lege prevăzut în controversatul „Plan Iușcenko” prevede că Transnistria se va constitui intr-o unitate teritorială autonomă (UTA) specială, în componența Republicii Moldova, statut asemănător cu cel al Găgăuziei. Organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, care va adopta legi și acte normative cu caracter local, precum și „Legea fundamentală a Transnistriei”, care nu trebuie să vină în contradicție cu Constituția Republicii Moldova.

Puterea judecătorească este exercitată de judecătorii și organele de ordine, care sunt componente ale sistemului de instanțe judecătorești și organe de drept ale Moldovei.

Legea prevede că Transnistria are simboluri proprii, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale în Transnistria sunt limba «moldovenească», ucraineană și rusă. Transnistria are de asemenea dreptul să stabilească și să întrețină, în modul prevăzut de legislația Republicii Moldova, relații externe în domeniile economic, tehnico-științific și umanitar.

Conform legii, după îndeplinirea condițiilor privind demilitarizarea și democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfășurat procesul de negocieri pentru elaborarea în comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian.[9]

La 4 martie 2022, podul care leagă Transnistria de regiunea Odesa a fost aruncat în aer de armata Ucrainei, în ziua în care administrația separatistă de la Tiraspol a cerut din nou independența Transnistriei față de Republica Moldova.[10][11][12]

Evoluția numărului populației
An Pop.   ±%  
2004 555. 347 —    
2014 475.665 −14.3%
Referințe:[3]

Statistici vitale[modificare | modificare sursă]

Principalii indicatori demografici pentru anul 2013[13]:

  • Natalitatea: ▼4.825 (9.5,la 1000 locuitori)
  • Mortalitatea: ▼6.867 (13,5 la 1000 locuitori)
  • Spor natural: -2.042

Recensământul din 1989[modificare | modificare sursă]

Populația regiunii la recensământul sovietic din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensământul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei).

Structura etnică a Transnistriei

     Moldoveni [români] (32,04%)

     Ruși (30,37%)

     Ucraineni (28,82%)

     Bulgari (2,5%)

     Găgăuzi (0,74%)

     Belaruși (0,69%)

     Germani (0,37%)

     Polonezi (0,32%)

     Celelalte etnii (4,15%)

Recensământul din 2004[modificare | modificare sursă]

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Populația regiunii la recensământul neoficial din 2004 era de 555. 347 locuitori (incluzând municipiul Tighina):

Grup etnic Populație % din total*
declarați Moldoveni
declarați Români
177.635
253
31,99%
0,05%
Ruși 168.678 30,37%
Ucraineni 160.069 28,82%
Bulgari 13.858 2,5%
Găgăuzi 4.096 0,74%
Belaruși 3.811 0,69%
Germani 2.071 0,37%
Polonezi 1.791 0,32%
Evrei 1.259 0,23%
Țigani 507 0,09%
Alții/nedecl. 21.752 3,91%

Harta administrativă a Transnistriei.

Articol principal: Listă de localități din Transnistria.

Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane:

  • Camenca (Каменка sau Kamenka),
  • Dubăsari (Дубоссарь sau Dubossar’),
  • Grigoriopol (Григориополь sau Grigoriopol’),
  • Rîbnița (Рыбница sau Rîbnița),
  • Slobozia (Слободзея sau Slobodzeia).

și un municipiu:

  • Tiraspol (Тирасполь sau Tiraspol’)

De asemenea are 69 comune și 68 sate.

Teritoriile Unității administrativ-teritoriale din stînga Nistrului de jure și „Republicii Moldovenești Nistrene” de facto nu corespund integral, deoarece șase comune la est de Nistru (Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coșnița, Pîrîta și Doroțcaia) au preferat să fie controlate de guvernul legal de la Chișinău, în timp ce autoritățile separatiste de la Tiraspol controlează municipiul Tighina (Bender) (cu satul Proteagailovca inclus) și comunele Gîsca și Chițcani, situate la vest de Nistru; raionul Dubăsari este astfel împărțit în două unități, una legalistă, cealaltă separatistă.

Exporturile regiunii sunt practic dominate de 3 ramuri industriale: metale și articolele din metale, produsele energetice și produsele industriei ușoare, care împreună dețin circa 80% din totalul exporturilor[14].

La rândul lor, acestea sunt produse de numai câteva întreprinderi mari. Astfel, industria de metale și articole din metale este reprezentată în mare parte de Uzina Metalurgică Moldovenească din Rîbnița, care asigura circa o treime din totalul încasărilor din exporturi ale regiunii.

Industria energetică este reprezentată preponderent de Centrala Termoelectrică Cuciurgan, iar industria ușoară, de un număr mic de întreprinderi specializate în producerea articolelor de îmbrăcăminte, încălțăminte și alte articole textile.

Principalul partener în derularea exporturilor spre UE este România, care absoarbe circa jumătate din exporturile regiunii orientate spre UE. Alți parteneri comerciali comunitari importanți sunt Italia și Germania. Astfel, circa 87% din exporturile regiunii spre UE sunt orientate anume spre cele trei piețe menționate.

Instituțiile de învățământ superior din Transnistria sunt:

  • Universitatea de Stat din Transnistria;
  • Filiala din Tighina a Universității de Stat din Transnistria;
  • Filiala din Râbnița a Universității de Stat din Transnistria;
  • Filiala din Tiraspol a Academiei de economie și drept din Moscova;
  • Institutul de Drept „M. Kutuzov” din Tiraspol;
  • Colegiul superior de Muzică „A.G. Rubinștein”;
  • Institutul militar al Apărării „T.G. Șevcenko”.
  • RASS Moldovenească (colorată în auriu) (1924–39), republică sovietică autonomă din componența RSS Ucrainene, denumită în anumite situații Transnistria.

  • Între 19 august 1941 și 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la Nistru (Vest) până la Bug (Est) și de la râul Niomjîi (Nord) până la Marea Neagră (Sud), care a purtat de asemenea numele de Transnistria.

  • Mărci poștale românești de la sfârșitul anului 1941 dedicate Transnistriei și care au circulat acolo în anii 1941-1944.

  • Transnistria în schema geopolitică regională între Rusia, CSI, pro-rușii ucraineni și moldoveniștii pe de-o parte, iar pe de altă parte Ucrainenii pro-europeni, Româniștii din R. Moldova, Uniunea Europeană și NATO.

  • Steagul regiunii separatiste

  1. ^ a b Legea nr. Ministerul Economiei despre șocul economic provocat de alipirea Transnistriei la Rusia Timpul.md
  • Administrația civilă română în Transnistria, Olivian Verenca, Editura Universitas, 1993
  • Istoria Românilor din Transnistria: organizarea, cultura și jertfa lor, Ioan Silviu Nistor, Editura Eminescu, 1995
  • Proporția românilor în localitățile transnistrene conform recensământului din 1989
  • Transnistria – «tara» care nu exista, 14 noiembrie 2010, Razvan Pascu, Descoperă — Travel
  • Moldova Mare

gossluzhba.gov.ru ▷ Госслужба



Объем трафика Gossluzhba.gov.ru составляет 2 108 уникальных посетителей в день и их 7 146 просмотров страниц. Стоимость сайта gossluzhba.gov.ru составляет 121 852 доллара США. Каждый посетитель в среднем просматривает около 3,63 страниц.

По оценке трафика Alexa, gossluzhba.gov.ru занимает 23 605 позицию в мире, а наибольшее количество посетителей приходится на Россию, где он занимает 6 824 позицию.

Для gossluzhba.gov.ru идеально подходит то, что их дата-центр (предоставленный компанией ФГУП НИИ «Восход») находится в Российской Федерации, так как это дает возможность большинству посетителей сократить время загрузки страницы. См. список других веб-страниц, размещенных ФГУП НИИ «Восход».

Gossluzhba.gov.ru зарегистрирован в домене верхнего уровня .RU. Проверьте другие сайты в зоне .RU.

Результаты последней проверки, проведенной (12.03.2019) на сайте gossluzhba.gov.ru, показывают, что gossluzhba.gov.ru имеет недействительный SSL-сертификат. Нажмите кнопку «Обновить» для информации SSL в разделе «Информация о безопасности».

В соответствии с Google Safe Browsing, Google Safe Search, Symantec и Web of Trust gossluzhba.gov.ru — довольно безопасный домен.

С опорой на Google MobileFriendly Тест gossluzhba.gov.ru хорошо оптимизирован для мобильных и планшетных устройств.


Глобальный ранг

99,738

Среднее время загрузки

1,78SEC

Ссылки в счете

824

Значение веб -сайта

$ 113 880


География аудитории. Где находятся посетители gossluzhba.gov.ru?

  • Посетители по странам
  • Просмотры страниц по странам
  • Рейтинги по странам
Country Visitors
Russian Federation RU 91.4%
Netherlands NL 2.5%
Ukraine UA 1.3%
Other 4.8 %
Украина 3 90 Украина0057
Страна Просмотры
Российская Федерация RU 91,5%
1.3%
Netherlands NL 0.9%
Other 6.2%
Country Rank
Russian Federation RU 6824
Ukraine UA 42419
Нидерланды NL 57069

Куда попадают посетители gossluzhba. gov.ru?

  • Трафик субдоменов
  • Subdomain Pageviews per User
  • Subdomains Reach
Subdomain Pageviews
gossluzhba.gov.ru 99.74%
other 0.25%
Поддомен Просмотров страниц на пользователя
gossluzhba.gov.ru 3.1
0049 Охват
Поддомен
gossluzhba.gov.ru 100%

Насколько популярен gossluzhba.gov.ru?

  • Global Rank
  • Pageviews
  • Reach

Period Global Rank Global Rank Delta
past 3 months 99738 11617
past month 119865 27013
past week 85534 -27428
yesterday 100101 13471

Days Pageviews Rank Pageviews Rank Delta Pageviews per Million Pageviews на миллион Дельта Просмотров страниц на пользователя Просмотров страниц на пользователя Дельта
90 96085 14738 58 -16. 95% 3.39 -8.625%
30 122158 31431 43 -32.29% 3.1 -8.012%
7 87387 -28513 67 40% 3.2 0.3%
1 108502 13111 57 -17.24% 2.9 -0.678%

Days Reach Rank Reach Rank Delta Reach per Million Reach per Million Delta
90 107702 11017 629 -9.033%
30 127616 27625 .0053
1 111236 10083 72 -16,45%


Обзор

.


Мы собираем данные о безопасности и репутации веб-сайтов и сравниваем их с доступными сторонними источниками, чтобы рассчитать собственный уровень безопасности и надежности на основе полученной информации.

Norton Connect Safe

Последнее обновление: 22.03.2022

gossluzhba.gov.ru в безопасности.


Norton ConnectSafe оценивает gossluzhba.gov.ru на наличие небезопасного и незащищенного контента. Результаты важны для семей с маленькими детьми.

Безопасный поиск Google

Последнее обновление: 26.10.2016

gossluzhba.gov.ru безопасен.


SafeSearch используется в качестве инструмента родительского контроля для фильтрации любых неподходящих для ваших детей результатов поиска на ваших устройствах: телефонах, планшетах или персональных компьютерах.

Безопасный просмотр Google

Последнее обновление: 09.01.2019

gossluzhba.gov.ru безопасен.
Вредоносное ПО: не найдено.
Фишинг: не обнаружено.
Нежелательное ПО: не найдено.
Вредоносные приложения: не найдено.


Google Safe Browsing уведомляет о взломе веб-сайтов злоумышленниками. Эти средства защиты работают во всех продуктах Google и обеспечивают более безопасную работу в Интернете.

Советник

Последнее обновление: 23.02.2021

Статус неизвестен.


McAfee оценивает gossluzhba.gov.ru на наличие значимого набора угроз безопасности. Будут раскрыты рекомендуемые опасности от надоедливых всплывающих окон до скрытых троянов, которые могут украсть вашу личность. McAfee не проверяет сайт gosluzhba.gov.ru на наличие материалов для взрослых или неприемлемого контента, оцениваются только проверки безопасности.

Web of Trust

Последнее обновление: 10.01.2019

gossluzhba.gov.ru безопасность детей отлично.


WOT подсчитывает репутацию сайта gossluzhba.gov.ru. Эта система репутации получает оценки от пользователей и информацию из сторонних источников, оценивает безопасность сайта gossluzhba.gov.ru и подтверждает, подходит ли сайт gossluzhba.gov.ru для детей.


Расположение сервера

Средство геолокации


Средство поиска WHOIS

% Отправляя запрос в службу Whois РосНИИРОС
%, вы соглашаетесь соблюдать следующие условия использования www:
% . net/about/servpol.html#3.2 (на русском языке)
% http://www.ripn.net/about/en/servpol.html#3.2 (на английском языке).

Для выбранных источников записи не найдены.

Последнее обновление 2021-06-02T13:46:30Z


Записи DNS

DNS Lookup Tool

HTML Validation Tool


Errors

Warnings

Last tested: 11/27/2018

Desktop

Desktop Speed ​​

69%


Desktop Resource Breakdown

Всего ресурсов 85
Количество хостов 3
Статические ресурсы 9 7 905 7

8

JavaScript Resources 71
CSS Resources 5

Last tested: 11/27/2018

Mobile

Mobile Usability

64%

Mobile Speed ​​

60%


Разбивка мобильных ресурсов

6 Статические ресурсы 3 90s0057
Всего ресурсов 85
Количество хостов 3 82
JavaScript Resources 71
CSS Resources 5

GIPAHETUS. com
…com
…com
..com 9000..com 9000..com 9000..com 9000..com 9000..com 9000..com. givemysoft.ru
thearmories.com
gk-nvm.ru
t*********************g.com
thehuddle.com
goblins-film.top
goodhealth34.pro
thermofisher.sharepoint.com
titank12.com
gorvesti.ru
tivo.com
trackflx.com
gospodi.livejournal.com
Transparentlabs.com
gossluzhba.gov.ru
t*******y.com
travelquiz.com

www.gossluzhba.com
www.gossluzhba.net
www.gossluzhba.org
www.gossluzhba.info
www.gossluzhba.biz
www.gossluzhba.us
www.gossluzhba.mobi
www.ossluzhba.gov.ru
www.gossluzhba.gov.ru
www.fossluzhba .gov.ru
www.gfossluzhba.gov.ru
www.fgossluzhba.gov.ru
www.vossluzhba.gov.ru
www.gvossluzhba.gov.ru
www.vgossluzhba.gov.ru
www.tossluzhba.gov.ru
www.gtossluzhba.gov.ru
www.tgossluzhba.gov.ru
www.bossluzhba.gov. ru
www.gbossluzhba.gov.ru
www .bgossluzhba.gov.ru
www.yossluzhba.gov.ru
www.gyossluzhba.gov.ru
www.ygossluzhba.gov.ru
www.hossluzhba.gov.ru
www.ghossluzhba.gov.ru
www.hgossluzhba .gov.ru
www.gssluzhba.gov.ru
www.gissluzhba.gov.ru
www.goissluzhba.gov.ru
www.giossluzhba.gov.ru
www.gkssluzhba.gov.ru
www.gokssluzhba.gov.ru
www.gkossluzhba.gov.ru
www.glssluzhba.gov.ru
www.golssluzhba.gov.ru
www.glossluzhba.gov.ru
www.gpssluzhba.gov.ru
www .gopssluzhba.gov.ru
www.gpossluzhba.gov.ru
www.gosluzhba.gov.ru
www.gosluzhba.gov.ru
www.goswsluzhba.gov.ru
www.gowssluzhba.gov.ru
www.goesluzhba .gov.ru
www.gosesluzhba.gov.ru
www.goessluzhba.gov.ru
www.godsluzhba.gov.ru
www.gosdsluzhba.gov.ru
www.godssluzhba.gov.ru
www.gozsluzhba.gov.ru
www.goszsluzhba.gov.ru
www.gozssluzhba.gov.ru
www.goxsluzhba.gov. ru
www.gosxsluzhba.gov.ru
www.goxssluzhba.gov.ru
www .goasluzhba.gov.ru
www.gosasluzhba.gov.ru
www.goassluzhba.gov.ru
www.goswluzhba.gov.ru
www.gosswluzhba.gov.ru
www.gosswluzhba.gov.ru
www.gosseluzhba .gov.ru
www.gosdluzhba.gov.ru
www.gossdluzhba.gov.ru
www.goszluzhba.gov.ru
www.gosszluzhba.gov.ru
www.gosxluzhba.gov.ru
www.gossxluzhba.gov.ru
www.gosaluzhba.gov.ru
www.gossaluzhba.gov.ru
www.gossuzhba.gov.ru
www.gosspuzhba.gov.ru
www.gosslpuzhba.gov.ru
www .gosspluzhba.gov.ru
www.gossouzhba.gov.ru
www.gosslouzhba.gov.ru
www.gossoluzhba.gov.ru
www.gosskuzhba.gov.ru
www.gosslkuzhba.gov.ru
www.gosskluzhba .gov.ru
www.gosslzhba.gov.ru
www.gosslyzhba.gov.ru
www.gossluyzhba.gov.ru
www.gosslyuzhba.gov.ru
www.gosslhzhba.gov.ru
www.gossluhzhba.gov.ru
www.gosslhuzhba.gov.ru
www.gossljzhba.gov. ru
www.gosslujzhba.gov.ru
www.gossljuzhba.gov.ru
www.gosslizhba.gov.ru
www .gossluizhba.gov.ru
www.gossliuzhba.gov.ru
www.gossluhba.gov.ru
www.gossluxhba.gov.ru
www.gossluzxhba.gov.ru
www.gossluxzhba.gov.ru
www.gosslushba .gov.ru
www.gossluzshba.gov.ru
www.gossluzshba.gov.ru
www.gossluahba.gov.ru
www.gossluzahba.gov.ru
www.gossluazhba.gov.ru
www.gossluzba.gov.ru
www.gossluzbba.gov.ru
www.gossluzhbba.gov.ru
www.gossluzbhba.gov.ru
www.gossluzgba.gov.ru
www.gossluzhgba.gov.ru
www .gossluzghba.gov.ru
www.gossluzyba.gov.ru
www.gossluzhyba.gov.ru
www.gossluzyhba.gov.ru
www.gossluzuba.gov.ru
www.gossluzhuba.gov.ru
www.gossluzuhba .gov.ru
www.gossluzjba.gov.ru
www.gossluzhjba.gov.ru
www.gossluzjhba.gov.ru
www.gossluznba.gov.ru
www.gossluzhnba.gov.ru
www.gossluznhba.gov.ru
www.gossluzhva.gov.

Добавить комментарий

Ваш адрес email не будет опубликован. Обязательные поля помечены *